The vlachs village of Milovista (Maloviste) in North Macedonia
Carvanea Armaneasca
Deadun cu Gică Haliț la Fundatia Gheorghe Halit la bisearica armânească Sfântu Gheorghe, Buna Vestire Sf.Anton de Iezer
TENDA – Bucati din viata armanilor nomazi (transhumanti).
In toate zilele, in bazarele din Koceani, Shtip si Kumanovo, iarna sau vara poti sa vezi fel de fel de straie. Oameni imbracati in negru (culori inchise)….straie inchise, ciorapi inchisi, caciuli inchise, cu maneca paltului trasa cu distimeli alba. Filmul ne spune despre asa zisii ,,armâni,, , ,,țânțari,, , ,,caravlahi,, , ,,saracaceani,,…..altii le mai spuneau ,,vlasi,, sau ,,oieri armani,, cum isi spuneau singuri. Intr-o noapte de primavara este aflata o localitate cu numele Vârbița, in nord-estul regiunii Koceani, la poalele muntelui Osogovo. Ei isi luau caii sa ii adape si isi aduceau turmele de oi la stana, unde le mulgeau. Asa cum singur isi spunea era din Gramoste…..Papuța Aroși (Pantofi rosi) ce era cel mai mare dupa celnic, avea pantofi rosi, pentru ca se ferea de turci. A trecut impreuna cu turmele de oi si neamul tot in muntii Macedoniei. La fel ca si in muntii Gramos acesti pastori ce se trageau din traci si iliri si-au tinut traditiile lor printr-o viata nomada. Se apropia 1 mai, florile infloreau, pasunile inverzeau, oile aromanilor nu puteau sa rabde cararea de camp…oile le tundeau cu 6-7 zile inainte sa fuga in munti. Armanii isi faceau straie calduroase de lana. Pregatirile de plecare spre munte le faceau intotdeauna femeile, dupa acele reguli pe care le stiau din vremuri vechi. Fiecare stia ce avea de facut. In timp ce barbatii erau ocupati cu lucrul la oi, femeile opareau lana la izvor sau la râul din sat. Multe faceau mainile femeilor,teseau,torceau,impleteau, faceau straie pentru tot neamul si pentru oamenii din casa. Feciorii si batranii lucrau si ei lana, dar in alt mod. Aveau nevoie de un sac….si faceau din lina haturi mai mari si mai mici cu care legau caii. Armanele torc lana in mai multe feluri. Firul tors, ce se folosea la tesut, era trecut prin suvelniță.Tesutul, impletitul, urzitul era o arta iesita din mainile femeilor armane. Cate fire intrau la razboi, pana seara le lucrau pe toate. Astazi armanele maritate fac zestre pentru fete si zambetul li se vede pe buze cand se gandesc la tinerele fara grija. Ele pregateau tot ce trebuie pentru drumul lung pe care aveau sa paseasca. Barbatii armani conduc viata nomada. Averea toata ce o scot din lucru o aveau impreuna si imparteau castigurile. Ca sa fie totul mai usor alegeau un prieten, cunostiinta, care sa ii conduca, un om respectat, cu suflet bun,mandru de neamul sau……celnicul. Cautarea locurilor unde erau cele mai bune pasuni erau usoare….Aveau nevoie de mancare,pentru lungul drum de 5-6 zile. In cealalta zi, lucrurile ce nu mai aveau loc le legau si le puneau in saci.Ca sa le fie calea buna, fetele turnau apa inaintea caravanei. Asa cum este datina la toti, fiecare drum incepea cu o traditie. Toti din neam asteptau in mijlocul satului sa vina celnicul. El dadea semnul sa inceapa (drumul). Bucurie si tristete in acelasi timp….Bucurie, pentru ca plecau in frumoasele livezi din munte…suparare ca lasau in urma viata din sat. Prima data pleaca pastorii cu turmele de oi, apoi copiii si batranii. Avutia o numarau dupa oi, cu cat se faceau mai mari, cu atat mai putini clienti aveau. Cand au venit din Grecia in secolul 18, a fost mare cearta cu Biserica Greaca. De aceea ei au trait mereu separat….uitati de alte natii, armanii au avut o viata inchisa, patriarhala, vara in munti si iarna pe valea râului Vardar. Asa traiau, pe ploaie si zapada, pe loc ud sau uscat, mereu pe drum, sa caute mai bune pasuni pentru turme si pt. ei. Caravanele armanilor aveau noroc, vremea se facea buna, dar se intuneca. Batranii si copiii trebuiau sa se odihneasca. Se apropiau de un loc pentru innoptare, cu pasuni bune pentru oi si apa buna. Cu greul drum de toata ziua aceasta odihna este binevenita. Armânii foloseau pentru tendă (cortul din păr de capră)) cateva ramuri de copac subtiri….Velintele din păr de capră ii apara de ploi si de vant. Aseaza doaga pentru noapte, tenda(cortul) este invelit cu velinte groase, frumos lucrate. Dupa drumul greu…..se aud rasete de copii ce alearga imprejurul grupului….Afara imprejurul focului batranii vorbesc de grijile ce le au si inauntru in cort copiii adorm supravegheati de privirile mamelor. Este o noapte linistita,dar…au fost si nopti grele, cand vantul le spuberau corturile. Nu mereu incap toti in cort,de aceea cateodata batranii infasurati cu tâmbări, dorm afara. Aerul de munte este foarte bun.Inca de dimineata se trezeau toti,rasaritul Soarelui trebuia sa inceapa din nou. Aduna lucrurile ce le aveau puse in cort si le incarca deasupra cailor, peste șei folosite ca perne. Aduna si incarca. Pornesc din nou. In diverse locuri erau paduri frumoase, in alte locuri…doar piatra. De multe ori au trecut prin aceste locuri si le-au cantat, cantecele le-au transmis de la unul la altul,asa cum au facut si cu traditiile. Carte multa nu aveau, dar stiau sa numere oile si caprele, stiau cat vindeau, cate ramaneau. Toti se bucurau ca ajungeau la livezile din munti ,in cuprinsul carora se aflau pasunile grase din Osogovo, cu iarba indestulata ce ii facea fericiti pe toti. Cam de acum au inceput drumul, pe iarba verde si moale care era asternuta ca o iambulă(cergă) sfintita…..de vechii pelerini. Pana la urma, dupa 5-6 drumuri, gasesc un loc bun. Si acolo au pe cineva care ii asteapta si le ureaza ,,Bine ati venit!,,.Neamul ce a plecat si ajuns inaintea lor sa le aseze tendile (corturile din par de capra). Acesti oameni nu stau in loc, caci in scurt timp, femeile incep sa faca tendele, iar barbatii pleaca cu oile la pascut. Turmele produc, iar in alta zi ei torc multa lana,iar clientiilor le vor face brauri, curele, haturi pentru cai…Aceasta este ocupatia lor straveche… Pregatirea produselor este prioritara, laptele de oaie il aduna de seara. Prepara branzeturile pe care le duc apoi in orase,localitati si cu banii stransi isi cumpara alte lucruri necesare. Cand vine toamna, vremea se face tot mai rea….atunci incarca iar si cauta un loc mai bun,la campie,cu mai multe pasuni……..!
————————————————–
Se construiește prima biserică AROMÂNĂ, cu preot aromân!